sâmbătă, 29 iunie 2013

Area 47, Tirol





















Canon 450D

La Spa

Deci asta e fericirea... mi-a trecut prin gând la Aqua Dome. Mirosea a miere și a flori violet-pal străvezii. Timpul a stat puțin cu mine, cât a durat o rază care bătea în fereastră. Muzica se așezase și picotea. 
Făceam un tratament de înfrumusețare (mă rog, așa se numește) și fusesem lăsată singură, câteva minute, sub acțiunea unei măști. 
Mi-am imaginat atunci că oamenii vin aici să se ierte pentru că nu sunt mai buni. Pentru că nu sunt puternici, frumoși, inteligenți. Pentru marea vină că nu sunt perfecți. 
Avem nevoie de iertare. Și nimeni altul nu ne-o poate da. 



marți, 25 iunie 2013

TFB5. Drumul

TFB5 a pornit din Militari cu întârziere de o oră, timp în care l-am așteptat pe Papen, care ne aștepta și el, la rândul său, dar în Sibiu, și nu la 7, ci la amiază. 
Cum Captain Speakin` absenta, aflându-se la Brașov împreună cu Dokker, am dus lipsă de antren, așa că am rulat pe șoselele patriei într-un calm desăvârșit. La benzinăria din Valea Oltului, am făcut cunoștință cu Dana, aurie și veselă ca un soare. Am băut împreună cole, ea cola ”Alina” și eu cola ”Diva de alături”.
Ajunși la Sibiu, am făcut baie de mulțime pe-o căldură mare în căutarea lui Papen. L-am reperat cu obiectivul, pe când nu știam că era chiar Papen, întocmai ca-n filme. 
De la Sibiu la Oradea e cale lungă, dar ce frumoasă! 
În mod cu totul necaracteristic, Cristi a oprit Sandero-n drum nu o dată, ci de două ori, debarcându-ne în fânețe. Paiele, împăturite bine, se umflau de cald sub soare.
Joncțiunea la Oradea s-a lăsat cu vinul casei Continental Forum. Roșu, bată-l vina, săltăreț ca un copil de mingi.
Luni dimineața nu s-a dezis. După cafele repetate, am reușit, cu chiu cu vai, să ne-mbarcăm.
Ungaria era încă însorită și veselă, cele trei Dacii TFB5 înaintând cu speranță pe sub cuiburi de berze.
S-a risipit toată în scurt timp. Austria era păzită de rânduri de nori dispuse-n atac. La Viena s-a dezlănțuit iadul. Vântul vuia, îndoia copacii, mașina ținea cu tot dinadinsul să iasă din strâmtoarea autostrăzii. Apoi s-a pornit ploaia, cu spume, furioasă că scăpăm teferi spre Salzburg. Pe lângă Melk s-a domolit, dar ne-a condus fără odihnă până în Langenfeld. 
Drumul a-nceput să sfârșească în urcuș printre munți cu vârfuri de ceață. La prima cascadă am strigat, la primul sătuc am început să mă rotesc ca un câine sfâșiat de neputința de a vedea deodată dreapta și stânga, bordul și ce-a mai rămas.
S-a sfârșit sub Aqua Dome, unde doarme și azi, așteptând.














Fotografiile sunt făcute cu Canon 450 D, în Sibiu, în fânețe și pe terasă la Continental Forum Oradea.

duminică, 23 iunie 2013

Scurt bilet de rămas bun

Prima tabără Foto Union în care am fost, TFB3, s-a lăsat cu reverii și depresii.  A fost prea frumos. Ce anume? N-aș putea spune. Pot emite o teorie sau chiar mai multe, dar adevărul nu stă în cuvinte. 
Acum plec în TFB5. Sunt pregătită. Dacă nu o să-l mai cred pe Toma, totul o să fie bine. Cu Cristi, Radu și Cosmin sunt cea mai fericită. Fără Costin, Victor, Gaben, Psihotrop și Adrian nu o să fie la fel. Dar nimic nu se repetă. 
Vă țin la curent.
Alina
Foto făcută în Austria, ianuarie 2013, TFB3, cu iPod5

vineri, 21 iunie 2013

Grădina mea

S-a întâmplat să petrec trei zile pe malul Dunării, cazată la un hotel de patru stele.
La Mon Jardin, turiștii se relaxează pe terasă, îmbălsămați cu autan, privind curgerea fluviului, fac baie în piscina cu apă cristalină și se odihnesc în paturile cu saltele groase, în răcoarea aerului condiționat.
Aproape uiți că ești la Mahmudia. 
Cum ieși din țarc (grădina hotelului cu boscheți simetric retezați e separată de părculețul comunal cu gard de plasă), o iei pe strada principală care se întinde între blocuri.
În fața lor, pe bănci, localnicii se odihnesc privind unii la alții și împreună la turiștii care ies pe porțile cu senzori ale hotelului.
Privirile sunt grele, sorbind cu sete detaliile. La geamuri atârnă rufe.
Scăpat din încleștarea ochilor, ajungi în centru la magazinul mixt, supermarket și cel de confecții, cu îmbrăcăminte și produse gonflabile chinezești. (La hotel sunt expuse în vitrină două coșuri frumoase de paie. Sunt împletite de oamenii din sat, dar numai la comandă. Mă grăbesc și cumpăr unul, Mihaela îl ia pe celălalt, Diana se întristează. "Numai la comandă!" subliniază recepționera). 
Din centru se răsfiră Mahmudia cu străduțe lungite spre Dunăre, drepte ca semne de mirare sau gheboșate a-ntrebare.
Grădini umbroase cu fasole-n pari,
roșii-nnădite de papură,
gutui, 
caiși,
 cireși și vișini,
 meri,
 corcoduși, 
curți înflorate cu alei sub viță, 
câini mititei, 
pisici căscând sub streașină, 
perdele albe clătinând în albastrul tâmplăriei de lemn. 
Pe lângă garduri sunt trase bărci.
Încet, coaptă-n chirpici, îți intră-n suflet pacea. 
Nu se oprește-o clipă Dunărea, cum nu se va opri în veci frumosul. 
Sper.












 fotografiile sunt făcute cu iPod 5