sâmbătă, 9 aprilie 2016

Uneori sting lumina și ies din casă cu o carte în rucsăcel.
Azi dimineață a plouat și după ce s-a oprit a ieșit un soare curat.
Am stins lumina și am plecat cu o carte subțire, „Ca să nu te pierzi în cartier”.
Ca de obicei când nu trebuie să merg undeva, m-am dus în grădina din Agronomie.
Am auzit țipătul unui fazan și am intrat pe alei să îl caut, dar m-am luat cu niște tufe de trifoi și-am uitat.
Cum stăteam ghemuită în iarba înaltă și căutam un trifoi cu patru foi, o doamnă de la Întreținere m-a întrebat dacă știu numele unui pom înflorit siclam.
Nu, nu îl știu. Deși în continuare ar fi trebuit să tac, nu m-am putut abține și i-am povestit impresia mea cum că ar fi venit din Japonia (atât de siclam).
Doamna m-a privit sceptică și i-a trasat colegului ei sarcina să-i taie un braț uscat. Rușinată, mi s-a părut că pomul bătea de fapt în grena.
M-am așezat pe o buturugă.
Teiul a făcut frunze. Sunt atât de subțiri că vântul se face pufos. Dacă îți dai lângă el căștile jos poți începe să plângi din senin.
Merii au felul lor de-a înflori singuri, roz-pal- alb, puțin inhibați de agitația zarzărilor.
Cum stăteam cu două- trei muște pe fiecare genunchi, care veneau și plecau când vroiau, s-a făcut prânzul și am plecat în piață să iau patru fire de praz, un pătrunjel alb și un cartof, să fac supă.




 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu